david

M-am intalnit cu David. M-am dus aoclo, la... locul nostru ca sa zic asa. Si l-am vazut. A fost ca de obicei. M-a privit fix timp de cateva minute. Apoi s-a indreptat usor catre mine. Am facut si eu acelasi lucru. Fiecare dintre noi facea cate un pas tremurat, nelinistit, parca plin de frica si de emotie. Intr-un final am ajuns fata in fata, la o distanta d ecativa centimentri unul de celalalt. Ii simteam caldura. Simeam cum tremura si el.M-a luat pe mana si mi-a spus un "b-buna". Iar raspuns incet, cu privirea in pamant. Cu un zambet sters dar cu o lumina in ochi m-a intrebat ce fac. I-am spus ca bine, ca am venit sa il vai, sa ii vad. Nici eu nu stiam exact ce cautam acolo. "Serios? Ai venit sa ma vezi?..".
Atunci m-am desteptat. Trebuia sa fiu tare, sa fiu puternica.
"Nuu,cum sa vin pentru tine? I'm not a stalker!" I-am zis taios. "Doar a.. s-a nimerit sa ne vedem. BA NU! tu ma urmaresti pe mine! Ce cauti tu aici? Si mai zici de mine.."
A zambit. De data asta un zambet adevarat. Stie ca asa fac mereu cand ma emotionez, cand mi-e frica, cand mi-e dor de el. Intr-o fractiune de secunda m-a luat in brate. M-a strans puternic. Ii simteam inima, pulsul, tremuratul. Probabil si el mie. Mi-a dat parul pe dupa ureche si mi-a zis : "Mi-a fost dor de tine. Urasc sa fim certati, sa nu ne vorbim".
Am inceput sa plang. Usor, dar lacrimile mele curgeau siroaie, udandu-l si pe el.
"Amy, termina. Sunt aici. Te iubesc."

A spus-o atat de dragut, incat daca as mai fi ramas acolo o secund ain plus as fi plans si mai tare.
"A.bai..bine.Si eu "i-am spus grabita". "Stii ce? trebuie s aplec. trebuie s aimi copiez tema de la colega-miu. a. pa"

Si am fugit. De data asta a fost randul meu. Mereu fuge unul dintre noi. Uneori chiar amandoi.E dubios, foarte dubios. A alergat pana la liceu, unde m-am uitat in gol toata ziua si Cristina mi-a tipat in ureche de vreo 10 ori pana am auzit-o.
ce cacat se intampla?