inceputuri2

Shit. Iar nu raspunde. Nu-i mai dau niciun mesaj, o sa ma sune ea cand o sa vada apelul. Mereu face asa. E destul de ametita in ultima perioada, dar nu ma bag. E pana la urma treaba ei. Daca ar avea nevoie de ajutorul meu mi l-ar cere. Pana atunci ar trebui sa imi vad de ale mele. O iau pe Cristina sa pierdem vremea in curte. E urat afara. Urasc locul asta. Dincolo era verdeata, aveam unde sa chiulesc. Aici nu tu parcuri, nu tu iarba, nu tu banci, nu tu loc de intimitate.
Eu rad ca proasta.Cristina ma intreaba ce am, ce m-a apucat.
Ce am? Nu stiu. Probabil ca vreau sa par okay, probabil ca nu stiu nimic despre mine asa ca incerc sa ma auto conving ca e totul in regula. Chiar e asa?
Si Cristina rade de mine in timp ce urcam in clasa si imi spune sa ma opresc. Ca sunt prea copil, car ar fi mai bine sa ma abtin si sa nu mai topai pe coridoare. Dar nu pot, asa ma exteriorizez mai nou. Sunt un copil pana la urma. Si vreau ceva.. Vreau acel ceva pe care il vrea probabil oricine. Stiu ca il vreau, insa nu stiu exact ce. Poate daca ma comport asa, intr-o zi voi cadea pe jos si voi gasi ceea ce caut.
Oricium, fie ce-o fi.
Trec pe langa clasa Elenei.E si normal, e exact langa a mea.S-a sunat de vreo 5 minute. Usa clasei ei e inchisa. Nu stiu daca i-a intrat profu.profa deja sau nu.Asa ca nu intru. Ma suna ea cand o sa aibe chef..